TULCEA/Festivalul Enisala, povestea din spate: cum convingi 130.000 de oameni să vină în sit arheologic  

Trei zile de festival, peste 130.000 de oameni. Acestea sunt cifrele ediției din acest an a Festivalului Enisala- Unitate la cetate (Tulcea), eveniment cu o creștere anuală exponențială, care folosește la maxim potențialul turistic al cetății. Un loc inspirat, atipic, ce a adus multe provocări de organizare, asta e clar. Cum au reușit organizatorii să transforme un festival de folk într-un eveniment cu un trafic de sute de mii de oameni, cu potențial de viralizare enorm, într-o zonă în afara orașului? Asta a fost curiozitatea mea, așa că am început să dau telefoane. 

Nu a fost dificil să dau de organizatori: Consiliul Județean Tulcea și o firmă contractată pentru implementare, din Brașov. Deja devenise o misiune personală, pentru că voiam să aflu cum au reușit oamenii ăștia să construiască un orășel în câmp! Un orășel de 3 zile, în care nu numai că au adunat niște zeci bune de expozanți, dar și peste 100.000 de oameni. De peste tot. Oameni care zâmbesc, care spun ”te rog” și ”mulțumesc”, adică publicul educat pe care și-l dorește mai orice origanizator de evenimente. De ce? Pentru că dacă ai public educat, reduci niște costuri, mai ales legate de curățenie, mentenanță și nu prea ai incidente sau distrugeri.  
Experiența mea la festival a fost una de... logistică și vibe. Da, e un festival de nișă, însă este un loc în care simți altfel. Sau mai bine zis, simți. Nu simți bașii doar, ci ideea de unitate, respect, comunitate (eu una, asta caut la evenimente)

După ce treci prin câteva evenimente mari și ai ceva experiență de producție, ajungi să te uiți și să apreciezi alte lucruri, care poate pentru ceilalți contează mai puțin:
- Toaletele curate și multe. Cu apă. În câmp. 
- Podine de acces
- Standuri și coloși de metal (aka tiribombe) montate pe teren denivelat. Montate drept și sigur pe teren denivelat, să rectific. Un teren pe care nu prea ai cum să îl alterezi, pentru că e sit.
- Multe pubele
- Lasere, lumini și jocuri de lumini. Ultimele clar pe generatoare, nu există curent la cetate.
- Șoferi direcționați de poliție către locurile în care să parcheze.
Dar era și altceva acolo. Era emoție. Era bucurie. Erau oameni uniți, care zâmbeau și râdeau, bucurându-se de toată experiența. Ca peste tot, dar altfel. 

Așa am ajuns la Mihai Huleni, vicepreședintele Consiliului Județean Tulcea. Omul care a transformat conceptul de festival de folk, finanțat prin fonduri europene într-un eveniment care aduce 130.000 de oameni per ediție. Nu singur, alături de echipă, despre care vorbește mereu, cu multă apreciere. 

”Cum altfel să îi facem pe oameni să aprecieze apusurile și răsăriturile de la Enisala?”

„Cetatea Enisala este unul din cele mai vizitate obiective turistice din Tulcea. Însă în afară de istorie, mai are ceva: apusuri și răsărituri inedite. De la această motivație...umană și de la multiculturalitatea specifică zonei a pornit totul: ”Am vrut să arătăm și celorlalți cum este această zonă. E o zonă unită, spectaculoasă, încărcată de istorie, în care toată lumea se înțelege cu toată lumea, indiferent de apartenență. Și aici mă refer și la cea politică, pentru că am realizat cu toții că este nevoie să lucrăm împreună ”, spune Mihai Huleni. 
Prima ediție a Festivalului a fost în 2013. Festivalul era unul de folk, majoritar și aduna câteva mii de oameni. Pe atunci, finanțarea a fost prin fonduri europene. 
Din 2022, a fost preluat de Consiliul Județean, care a avut la dispoziție un buget foarte mic. Rezultatul a fost peste așteptări, iar de la prima ediție, cifrele sunt în continuă creștere, raportat la numărul de oameni care ajung la festival, pentru a se bucura de experiență, în primul rând: ”Până anul trecut, artiștii făceau festivalul și mobilizau oamenii. Acum, la a treia ediție, putem spune că atmosfera face festivalul, și acesta este motivul principal pentru care oamenii vin aici”, completează Mihai Huleni.  

Secretul e munca în echipă 
Însă totul începe de la pasiune, care de multe ori se pierde pe drum, odată cu provocările de organizare. Și la Festivalul Enisala au fost multe: teren denivelat, lipsă de racord apă și curent, sit arheologic care nu poate fi alterat sub nicio formă. Asta înseamnă muncă titanică, iar cei care organizează evenimente știu asta. Pentru că e nevoie să găsești soluții alternative, care de multe ori nu pot fi puse în aplicare sau costă enorm să le pui în aplicare. Nu și când ai oamenii potriviți, însă: ”Pentru apă, am găsit soluția de a aduce cisterne omologate. Pentru curent, am folosit generatoare. O provocare a fost să montăm și containerele pentru artiști, să stabilizăm standurile și ce am montat în locație fără să alterăm locul. Vorbim de un sit arheologic, unde regulile sunt foarte clare. Cu toate astea, am reușit. Cum am reușit să facem și dezinsecție în fiecare zi de festival, precum și curățenie. Cel mai important însă, nu ne-am băgat peste profesioniști. A fost muncă de echipă, însă fiecare a fost responsabil de bucata lui”, completează Mihai Huleni.
În acest caz particular, pasiunea a rămas activă, de la început și până la final, iar asta a sfințit cu siguranță locul și a dat acel vibe de libertate și unitate, pe care îl simțeai ori de câte ori te plimbai prin locație: ”Sunt încântat de oamenii din echipă, sunt oameni foarte faini, sunt foarte focusați, oameni care discută liber și au libertate”.  

...Și cum ați reușit să aduceți 130.000 de oameni?

Pentru un festival, 130.000 de oameni poate fi un trafic mediu. Depinde de festival și de puterea lui financiară sau de promovare. Pentru un festival în inima județului Tulcea, lângă cetate, 130.000 de oameni reprezintă un record. Sau cel puțin așa văd eu lucrurile. 
Mai ales că acest festival are un anumit public, cel pe care îl caută mulți: publicul consumator, care știe să aprecieze experiența și stă la locul lui. Un public educat și liniștit, care caută să ”evadeze” din comercial, adică. Asta ajută nu numai organizatorii, ci  și artiștii. Pentru că dacă publicul este educat și simte emoția, ceea ce se întâmplă acolo se poate transforma instant ca experiență pentru toată lumea. Și fix asta s-a întâmplat la Festivalul Enisala. Însă...cum?
”Totul ține de comunicare și... hrană. Oamenii au găsit la festival exact ceea ce li s-a spus că vor găsi, acesta este secretul, nu au fost mințiți.  Uneori, oamenii nu știu ce le place, iar dacă le arăți alte variante, vei fi surprins. Asta înseamnă autencitate, care vine din sinceritate și din lipsa cosmetizării.”
Iar publicul a fost din toată țara. Au venit convinși de mesaj, de loc, de experiență.  
Discuția noastră s-a încheiat într-o notă plină de emoție, cu o declarație pe care nu m-aș fi așteptat să o aud vreodată de la un politican: Festivalul Enisala- Unitate la cetate este în esență un festival al iubirii, al toleranței, în forma sa cea mai pură. 
Un lucru este clar. Tulcea are deja cel puțin două evenimente care aduc un trafic neașteptat de oameni, în locații în care a fost speculat și exploatat potențialul turistic. Unul este Festivalul Enisala.
” Festivalul e de fapt în continuă mișcare și se îndreaptă către ceva frumos. Ne dorim să îl transformăm.  Să fie cel mai frumos festival românesc din țară, festival cu reprezentare internațională, care să reliefeze multiculturalitatea. Un festival cultural în adevăratul sens al cuvântului, care să se prezinte singur. 

Celălalt este Festivalul Borșului Lipovenesc de la Jurilovca.
Poate că ar trebui să vorbim mai mult despre altfel de evenimente. Și despre emoția sau pasiunea autentică din spatele lor. Sau despre cum culoarea politică devine irelevantă când ai un scop comun. Și toți trag pentru a ridica zona și pentru a-i sprijini pe producători. 
 Pentru că atunci când vorbim despre astfel de reușite, vorbim de fapt de comunități care vor să fie auzite și văzute. Și reusesc să facă asta, fără susținerea financiară a unor coloși. Asta e dovada că se poate. Se poate și cu mesaj cultural, se poate și cu altfel de public, se poate și pe frumos, nu numai pe comercial. 

Photo credits: CJ TULCEA si Autentic Events