Martiri monahali Epictet şi Astion au trăit în Bitinia, pe coasta de sud-vest a Mării Negre, în timpul domniei împăratului roman Diocleţian (284-305).
Sfântul Epictet şi-a dedicat viaţa lui Dumnezeu şi a studiat Evangheliile, apoi a intrat într-o mănăstire şi a devenit preot.
El l-a întâlnit pe tânărul Astion şi l-a botezat, devenind şi el călugăr.
Deoarece creştinii erau persecutaţi în Bitinia, Sfinţii Epictet şi Astion au călătorit în Scitia şi s-au stabilit printre slavii păgâni lângă avanpostul roman Halmyris din provincia Histria, la sud de gura Dunării. Oraşul a fost locul unui fort militar şi o bază pentru flota romană care patrula Dunărea şi Marea Neagră.
Când au ajuns la Halmyris în anul 273, în următorii 17 ani, sfinţii şi-au petrecut viaţa în rugăciune şi post şi au făcut multe minuni.
Latronianus, comandantul militar al districtului, a sosit în Halmyris în 290 şi i-a arestat pe Sfinţii Epictet şi Astion după ce au fost denunţaţi de preoţii păgâni că nu aduc jertfe zeilor greco-romani.
Latronianus i-a torturat într-un efort de a-i face să-şi abandoneze credinţele creştine, dar după 30 de zile de închisoare fără hrană şi apă, sfinţii mucenici Epictet şi Astion au fost din nou aduşi în faţa lui Latronianus şi au rămas statornici.
Comandantul a declarat că Epictetus şi Astion sunt trădători şi a ordonat să fie decapitaţi la 8 iulie 290.
Sfintele lor moaşte au fost transferate în bazilica construită în secolul al IV-lea de Sfântul Constantin cel Mare (21 mai) la Halmyris şi după ce au fost descoperite de arheologi, au fost reîngropate în anul 2001 de către Arhiepiscopul Teodosie al Tomisului.
Sursa stire:
