„Acest proiect a fost iniţiat de Iris şi Bazil Ţelea care m-au introdus în lumea armenilor. În plus, îmi aduc mereu aminte de anii copilăriei petrecuţi alături de familia Damadian. (…) M-a fascinat, lucrând la carte, destinul arhitectului Arta Cerkez ale cărui articole, privind sistematizarea Bucureştiului le-am găsit în revista Arhitectura din 1934, 1935, 1936, 1937. E de dorit să reflectăm la destinul lui Arta Cerkez pentru că el a iniţiat un concurs finanţat integral din banii personali pentru a se scrie istoria arhitecturii româneşti. În 1933 concursul a fost câştigat de Grigore Ionescu care a finalizat cartea în 1937. E clar că lui Arta Cerkez îi datorăm apariţia cărţii lui Grigore Ionescu. Arta Cerkez însuşi a scris articole despre clădirile înalte din Bucureşti, despre necesitatea spaţiilor verzi şi de aceea scrierile lui sunt actuale”. (arh. Ileana Tureanu)
Un volum excepţional apărut la Editura Ararat, primul de acest fel realizat de arhitecţii Ileana Tureanu şi Vasile Ţelea, în urma consultării multor materiale de arhivă. La lansarea din luna iulie, Sirun Terzian, directorul Editurii Ararat, declara: „Au existat două familii de arhitecţi – Balian, care a însemnat enorm pentru oraşul Constantinopol, şi Cerchez care, la fel, a însemnat mult pentru Bucureşti. Aceste două familii din spaţii geografice diferite au amprentat locurile unde au trăit”.
Lucrarea vorbeşte numai de contribuţia armenilor la arhitectura românească, încă de la înfiinţarea Societăţii Arhitecţilor Români, în urmă cu 133 de ani. Între ai cărei 24 de membri fondatori se aflau şi arhitecţi de origine armeană – Grigore P. Cerchez, Nicolae P. Crechez, Dimitrie Maimarolu. Autorii au încercat să identifice arhitecţii de origine armează, uneori asumată, alteori evitată, care au trăit, studiat şi lucrat o perioadă în România - şi recunosc că e posibil ca tabloul să nu fie complet. Lucrarea cuprinde şi arhitecţi care nu au origine armează dar care au lucrat pentru comunitatea armeană şi în strânsă legătură cu aceasta, aşa cum este cazul arh. Dimitrie Maimarolu, căruia i s-a încredinţat proiectul Catedralei armene din Bucureşti şi a fost trimis în Armenia să studieze şi să înţeleagă mai bine arhitectura sacră armeană.
Arhitectul Vasile Ţelea s-a referit la modul concret în care multe clădiri de patrimoniu au fost ridicate de armeni. Armenii care au lucrat în domeniul arhitecturii la noi în ţară s-au şcolit în mari centre culturale europene, precum Paris, Milano, Munchen, Viena. Dintre ei pot fi amintiţi Iacob Melik, Gheorghe Asachi, fraţii Cerchez. Alţi arhitecţi s-au format în România. În urma lor au rămas multe construcţii reprezentative în Bucureşti şi în ţară. Este necesar să amintim contribuţia fraţilor Cerchez la lucrările Palatului Regal, la fostul Palat de Finanţe, actualul Muzeu al Colecţiilor de Artă şi la alte construcţii importante.
Arh. Ileana Tureanu, arh, Vasile Ţelea – Armenii din arhitectura românească. Editura Ararat. Seria Recuperarea reperelor – Caiete documentare. 178 pag.
Sursa stire:
