Prinţesa Diana, fosta soţie a prinţului de Wales şi viitorului rege Charles al III-lea al Marii Britanii, a murit în urma unui accident de maşină petrec în tunelul Alma din Paris, în timp ce era urmărită de paparazzi. În maşină se mai aflau iubitul ei, Dodi Al-Fayed, şoferul Henri Paul şi bodyguardul Trevor Rees-Jones. Doar acesta din urmă a supravieţuit impactului.
Diana a fost transportată la spitalul Pitié-Salpêtrière, unde medicii au încercat să o resusciteze, dar fără succes. Ea a fost declarată moartă la ora 4:00 dimineaţa, ora locală.
Moartea prinţesei Diana a provocat o imensă durere şi tristeţe în rândul poporului britanic şi al admiratorilor ei din întreaga lume.
Milioane de oameni au depus flori şi mesaje la reşedinţa ei oficială de la Palatul Kensington. Funeraliile ei au avut loc la 6 septembrie 1997, la Westminster Abbey, şi au fost transmise în direct de televiziunile din peste 200 de ţări. Printre cei care au luat cuvântul la ceremonie s-au numărat fratele ei, Charles Spencer, prim-ministrul Tony Blair şi cântăreţul Elton John, care a interpretat o versiune modificată a piesei sale Candle in the Wind.
Moartea prinţesei Diana a avut un impact profund asupra societăţii britanice şi asupra monarhiei.
Diana s-a născut în 1961, într-o familie britanică de viţă nobilă, Spencer, şi a crescut aproape de familia regală pe moşia lor Sandringham .
În 1981, în timp ce lucra ca asistentă de profesor de creşă, s-a logodit cu Charles, fiul cel mare al Reginei Elizabeth a II-a.
Nunta lor a avut loc la Catedrala St Paul în 1981 şi a devenit prinţesă de Wales, aducând pe lume doi fii, William şi Harry.
Dar căsătoria Dianei cu Charles a avut de suferit din cauza incompatibilităţii şi a relaţiilor extraconjugale.
Cei doi s-au despărţit în 1992 şi au divorţat în 1996.
Diana a determinat o schimbare în atitudinea publicului faţă de familia regală, care a fost criticată pentru lipsa sa de empatie şi compasiune faţă de moartea ei. Ea a inspirat, de asemenea, o serie de reforme şi modernizări în cadrul instituţiei monarhice, cum ar fi reducerea protocolului rigid şi creşterea implicării sociale.
Sursa stire:
