Mircea Geoană: „România trebuie să facă rapid o reformă la nivel administrativ-teritorial”

Discursul Secretarului General Adjunct al NATO, Mircea Geoană, cu ocazia dezbaterii „Din inima României, în inima Europei”, organizată de Mișcarea România Renaște! la Alba  Iulia, cu ocazia Zilei Europei, 9 mai. 

„Dragi români și românce, 

România are mai multe inimi. Iar una dintre ele, și poate cea mai puternică dintre ele, bate aici, la Alba Iulia. Alba Iulia a fost numele simbolic al Unirii românilor și acum patru secole, și acum o sută de ani. Este, de bună seamă și astăzi și va rămâne atât cât Națiunea română va continua să existe pe această planetă.  

E atâta istorie în acest oraș, încât Națiunea română are asigurată aici rezerva de nemurire. Fac o plecăciune adâncă în fața orașului, a cetățenilor și a trecutului său.  

La 1 Decembrie 1918, în deschiderea Marii Adunări Naționale, Ștefan Cicio Pop, președintele Marelui Sfat Național Român și al Consiliului Național Român Central, numea Alba Iulia drept, și citez, „această marcă a românismului”.  

Salut decizia Mișcării România Renaștere de a relua tradiția marilor dezbateri naționale pe teme fundamentale pentru Națiunea română, într-o Europă și într-o lume în dramatică transformare.  

Domnul profesor Borțun menționa pe bună dreptate cele trei evenimente pe care le marcăm astăzi: Ziua Independenței, Ziua Victoriei și Ziua Europei. Sunt evenimente care s-au împletit în folosul națiunii române. Destinul României moderne și unite s-a născut din cutremure geopolitice, din războaie, a crescut prin sacrificiu și s-a împlinit prin mintea și inima unor oameni de stat excepționali și a unor patrioți adevărați de-a lungul generațiilor. 

Reprezentând România la nivel înalt în NATO vreau să le mulțumesc militarilor noștri, cei de astăzi, cei de ieri, cei dintotdeauna, pentru că, fără dânșii și fără sacrificiul și jertfa lor, probabil că nu am fi fost astăzi să avem această conversație.România își trăiește astăzi cele mai bune momente din istoria sa. O națiune liberă, independentă și suverană, așa cum a cerut Kogălniceanu. Este o țară mare, unită pe teritoriile sale istorice, așa cum a dorit-o regele Ferdinand. E o țară europeană, așa cum și-a închipuit-o Iuliu Maniu.E o democrație, așa cum au visat-o Brătienii. Este o țară liberă, așa cum a dorit Avram Iancu. Are cel mai ridicat nivel de trai și cele mai puternice garanții de securitate din toate timpurile, așa cum ne place să repetăm de două decenii încoace. Și atunci, de ce pesimismul și lipsa de încredere în viitor care domină conversația societatea românească? De ce jumătate dintre tinerii noștri și tinerele noastre aleg să părăsească țara în continuare? De ce România crește, dar nu se dezvoltă? De ce decalajele de dezvoltare, între și în interiorul regiunilor țării, sunt astăzi mai mari decât la momentul integrării europene? De ce ne simțim tratați ca cetățeni de mâna a doua în Europa, când suntem o țară atât de importantă strategic? Pentru că simpla integrare europeană și euroatlantică nu sunt suficiente pentru ca România să-și atingă întregul potențial al oamenilor, al geografiei și al resurselor sale. Pentru asta nu poate funcționa doar efectul de tracțiune, difuzia de idei enorme de bani și tehnologie din Vest, care sunt și rămân importante. Proiectul european este definitoriu pentru România, dar nu poate fi un substitut pentru proiectul național, o continuare logică a ceea ce au visat, imaginat și pentru care s-au sacrificat înaintașii noștri, dar și noi, noi toți, generațiile noastre, care am reușit să asigurăm revenirea României în matca noastră occidental acum două decenii.Sunt aici, la Alba Iulia, în inima României, să spun răspicat națiunii mele și întregii Europe: a fi un adevărat patriot român nu este în contradicție cu ideea de a fi un bun European. Atâta vreme cât interesele mele ca țară, ca națiune, sunt respectate, când vocea noastră se face auzită, când suntem la masa centrală a deciziilor europene și nu simpli executanți ai acestora, când suntem în inima Europei și nu la periferia ei. România ar fi putut mai mult, mai departe, mai sus. Ar fi trebuit să fie ceea ce încă nu este: un stat puternic, o națiune prosperă, o țară perfect conștientă de valoarea și influența ei. Comparându-i condiția de azi cu cea de acum 40, 30 sau 20 de ani, da, putem spune că România a evoluat, în anumite puncte, chiar spectaculos. 

Comparând-o însă cu ritmul de dezvoltare și nivelul de civilizație din Europa dezvoltată vedem cu amărăciune că am rămas de prea multe ori în urmă, uneori la o palidă concurență cu vecinii noștri bulgari. Deși am recuperat distanța față de media europeană datorită avansului marilor orașe. regiuni întregi din România continuă să se numere printre cele mai sărace din Europa, nereușind să țină pasul nici măcar cu economiile și societățile fostelor state comuniste, cu care suntem colegi și prieteni, dar cu care suntem și în competiție.

În ultimii 10- 15 ani, liderii politici ai României s-au înverșunat să refuze șanse corecte de dezvoltare județelor și orașelor mici, și mediului rural. Prin indiferență sau incompetență, au lăsat legea darwinismului economic și social să domnească neîngrădit.  

Nici măcar când invazia Ucrainei a mutat rutele comerțului Mondial, România nu a reușit să-și pună în valoare poziția și resursele. N-a arătat că vrea să-și relanseze economia și politica externă, să-și afirme potențialul și importanța, pe scurt să se trezească din încremenire. Degeaba au tras-o împrejurările de mânecă. S-a mulțumit să rămână sub capacitățile ei, sub rangul ei, sub meritele ei, iar ocaziile nu au răbdare.  

Țările din jurul nostru și întreaga lume nu stau pe loc și nu ne așteaptă. Dacă nu acționăm energic acum distanța României față de clubul națiunilor dezvoltate, acolo unde este locul natural și legitim al Națiunii române, va fi tot mai greu de recuperat. Pentru că nu stau pe loc, și inovează, și se dezvoltă. Iar de exemple de autodepășire. Europa, Europa noastră nu duce lipsă. De la mica Estonie, campioana absolută a digitalizării, o țară care își exportă sistemul digital de colectare de taxe în Singapore. De la Polonia, care a devenit, cu toată greutatea specifică, o adevărată putere europeană. Și mă bucur să văd triunghiul de la Weimar, între Germania, Franța și Polonia, revenind un motor european. Dar acest triunghi de la Weimar trebuie să devină un patrulater în care Germania, Polonia, Franța și România reprezintă echilibrul corect între marile țări ale Vestului european și marile țări ale Centrului și Estului continentului nostru.

De la mica Irlandă, care și-a pus la treabă diaspora sa importantă și relațiile speciale cu America, și a profitat la maximum de proiectele europene, devenind astăzi a zecea economie a Europei.Sau imensul succes al Spaniei, ieșite din dictatură doar cu un deceniu înaintea noastră, și care este astăzi a doua țară din lume, după China, la numărul de kilometri de tren de mare viteză. În câteva decenii s-au transformat în mod spectaculos.  

Și atunci întrebarea pe care o avem cu toții: de ce alții pot și noi nu? Pentru că de vină, principala cauză, vine de la sistemul politic și de la conducerea politică a țării. Nu năvălirile barbare, nu geografia, nu cele trei imperii cotropitoare, nu războaiele. Cu asta s-au descurcat liderii politici din alte epoci. Imperiile străine erau provocarea lui Mihai Viteazul, încoronat la Alba Iulia acum peste 400 de ani. După patru secole însă, problema adevărată a țării nu mai sunt străinii, ci guvernele românești din ultimii ani. Ele au redus șansele României cu aceeași eficiență pe care au avut-o în trecut lăcustele sau birul.  

Țara a fost și e condusă de o generație politică tot mai incompetentă și golită de sentimentul iubirii adevărate de țară. Vedem de ani buni cum prea mulți politicieni se zbat între lăcomie și neputință. Sunt mulți politicieni care nu știu economie, nu știu legislație, nu au practic nicio calificare dovedită și totuși conduc guverne, ministere, agenții și companii de stat.

Politicieni care nu au învățat aproape nimic în viața lor, nu au cunoștințe elementare și, cu toate astea, ajung în posturi de care depinde soarta a milioane de români. A ajuns aproape de neimaginat ca un ministru sau un prim-ministru al României să poată vorbi o limbă străină. Asta într-o perioadă în care, dacă un lider nu vorbește măcar limba engleză, își condamnă națiunea la izolare. Iar atunci când acești lideri se exprimă în limba română, ai senzația uneori că îți vorbește corigentul clasei. 

Ce șanse au acești oameni să conceapă planul de dezvoltare cu obiective, să construiască strategii, să înțeleagă bugete, să gândească măsuri?  Ce șansă avem noi ca ei să înțeleagă mersul lumii, să vină cu idei de dezvoltare, să fie interlocutori pentru omologii lor din orice colț al lumii?  

Rezultatul acestei contraselecții este blocajul și sărăcirea țării. România zace undeva la periferia Uniunii Europene, apăsată de indicatori economici slabi, datorii în creștere, golită de oameni și de forță de muncă, frustrată și lipsită de relevanță internațională, pe care o merităm cu prisosință.  

Pentru că sistemul nostru politic este atât de defect și statul român este atât de disfuncțional, nu are cum să fie altfel decât disfuncțional, atâta vreme cât sistemul politic nu-și face datoria. Acesta este adevăratul motiv pentru care suntem ultimii în marea majoritate a clasamentelor europene.  

Pentru asta nu avem școală, sănătate și infrastructuri de calitate. Pentru asta nu avem firme românești care să fie adevărați campioni regionali și un țesut antreprenorial și industrial dens și capitalizat, irigat cu capital, cu tehnologie și cu competitivitate.  

Pentru asta nu avem bani de pensii și salarii decente și ducem lipsă acută de solidaritate între generații. Cunosc, însă, foarte mulți oameni politici și funcționari ai statului român care sunt competenți, buni patrioți și care vor să-și facă datoria și încearcă să-și facă datoria. Ei sunt prietenii și aliații noștri. Însă, prea mulți dintre ei sunt puși deoparte, timorați sau îndepărtați de o oligarhie politică ale cărei apucături sunt mai aproape de năravurile fanariote, decât de meritocrația care definește orice sistem performant, modern în această lume. 

Din cauza acestei oligarhii, o Românie născută din unire și capabilă de lucruri mărețe este astăzi îngrozitor de scindată și se zbate în continuare nemeritat la periferia Europei. Căci Unirea românilor s-a înfăptuit în cuget și simțiri, dăinuie în conștiință, mai ales aici, în acest loc atât de plin de istorie românească, la Alba Iulia. Dar nu se simte și în buzunare.  

Azi, pe același teritoriu, există două țări separate: România orașelor bogate și România săracă. Eurostat ne spune că 8 orașe mari ale țării produc 80% din PIB-ul național, iar restul țării restul. Ne mai mirăm că ne pleacă pe capete copiii? Ne mirăm că, la țară, copiii sunt condamnați la școală care nu-i duce către performanță și la irosirea șansele lor în viață? Crunta inegalitate între grupul orașelor mari, pe care trebuie să continuăm să le sprijinim să se dezvolte, și restul țării arată o distribuție a bogăției după scheme medievale, nu după modalități moderne.Cu banii concentrați disproporționat pe teritoriile elitei urbane și cu marea majoritate a populației abandonate la cheremul sărăciei. O sărăcie care se adâncește odată cu incapacitatea guvernelor de a produce programe și oportunități, investiții și locuri de muncă, în altă parte decât în fiefuri sau în firmele de casă.  

Astăzi, de Ziua Europei, trebuie să spunem cu tărie: imensele resurse europene alocate României fie au fost pierdute din incompetența unor autorități naționale, care nu au fost capabile să cheltuie acești bani, până la urmă gratuiți, fie au fost distribuite inegal, pentru că anumite părți ale țării au avut noroc de gospodari, iar, în alte părți, de incompetență și corupție.  

Criza de idei economice și deturnarea banilor de la buget către destinații politice duce la o altă mare suferință românească: exodul în masă al românilor din propria lor țară. Începând cu 2008, peste 5 milioane de români au părăsit România din motive economice. Aproape jumătate din forța de muncă activă totală, peste 200.000 de specialiști de foarte înaltă calificare, zeci de mii de medici, profesori, ingineri, arhitecți. Peste două treimi din creierele sclipitoare și irepetabile ale învățământului preuniversitar lucrează azi pentru economiile țărilor dezvoltate.

95% dintre medaliații olimpiadelor naționale și internaționale, 95% cei mai buni dintre cei mai buni copii ai acestei țări aleg să meargă în străinătate, lipsind economia și societatea și familiile lor de geniul românesc de altădată.

Acest capital uman și intelectual reprezintă cea mai importantă resursă a economiei și cea mai importantă forță creativă a societății, iar noi pierdem acest capital uman indispensabil în fiecare zi, asistând cu indiferență la slăbirea Națiunii române, la sleirea Națiunii române prin emigrație și declin demografic. Nu e de mirare că România a ajuns țara cu cea mai mare emigrație din Europa.  

Aceste două probleme - decalajele imense de dezvoltare între marile orașe și restul țării și problema plecării unei jumătăți a tinerimii române - reprezintă cele două mari provocări ale Națiunii române. Dar, în opinia mea, și cele două mari șanse de schimbare a paradigmei și de transformare din temelii și de realizare a unui Salt istoric pentru țara noastră.  

Trebuie să transformăm cele două mari probleme, cele două mari provocări în principalele noastre motoare de creștere economică și progres social în anii care vin.

 România trebuie să facă rapid o reformă la nivel administrativ-teritorial. Formula încâlcită, fărâmițată și redundantă actuală trebuie simplificată, descentralizată, curățată de instituții parasite, repetitive, scuturată de clanuri politice care o fac nefuncțională. O țară împărțită în regiuni mai mari, ca și Polonia, o structură aerisită și personal redus, care să poată acomoda mai repede investiții și genera progres economic și social.  

Aceste lucruri nu sunt ușor de făcut. Trebuie planificate, trebuie modelat, trebuie făcut cu grijă, trebuie pregătite. Polonia a muncit trei ani de zile înainte să reducă, de la 40 la 16, voievodatele din această mare țară europeană și a făcut-o cu mare succes. Și a făcut-o transformându-și economia și societatea și având curajul politic să facă acest lucru. Și nu în campania electorală ca slogan electoral, ci la început de ciclu politic.  

Este obligația viitorilor lideri ai acestei țări, după alegerile prezidențiale și cele parlamentare, și cele locale și europarlamentare de peste câteva săptămâni, să aibă curajul să înceapă acest mare șantier prea mult întârziat și atât de necesar pentru țara noastră. Acest program național de nivelare în sus, de investiții publice și private, pentru o țară care să funcționeze peste tot și pentru toți. Acesta este principalul motor de creștere economică și dezvoltare pentru următorul deceniu. El trebuie cuplat și sincronizat cu a doua mare resursă neexploatată a României: masiva noastră Diasporă. Le văd ca două motoare, care se potențează și se echilibrează reciproc. Ele sunt intim legate, pentru că din lipsă de oportunități pleacă tinerii din țară și din rezolvarea acestei probleme a diferențelor de dezvoltare în interiorul țării va începe probabil și procesul de revenire al diasporei noastre.  

Aud mulți lideri politici mergând în diasporă și cerând românilor să se întoarcă acasă, celor plecați. Este indecent să le ceri să vină acasă, înainte să rezolvi problema pentru care au plecat din capul locului. Corupție, birocrație, școli și spitale mult sub standardele vestice, locuri de muncă prea puțin bine plătite. Vorbesc mult cu românii răspândiți în toată lumea. Ar fi dispuși să revină în țară dacă ar avea oferte, dacă ar avea condiții, dacă ar avea un program integrat între stat și privat.

Sunt mii, zeci de mii de companii române sau străine care activează în România și care ar putea să ofere locuri de muncă. Am fost azi la „Porțelanul”, o fabrică de tradiție de aici, din Alba Iulia. Felicitări celor care au ținut-o în picioare, în pofida unor vremuri complicate, inclusiv anul trecut, la explozia prețului gazului natural. Și se plâng de lipsă de forță de muncă. Vrem să facem ca vestul Europei, să importăm forță de muncă de nu- știu- unde și să ne trezim, peste o generație sau două, cu o imensă problemă social? Cred că nu trebuie să repetăm tot ce au făcut occidentalii, pentru că acolo au făcut o eroare.

 Există potențial imens în milioane de români și de românce pe care, dacă le-am putea crea condiții bune acasă, o parte dintre ei măcar ar decide să vină aici. Nu toată lumea trebuie să revină din diasporă. Trebuie să schimbăm și aici puțin modul în care ne raportăm la diaspora. Pentru mine, un profesor, un om de afaceri stabilit în Occident, român sau româncă, dacă deschide o sucursală în Alba, îi spun mulțumesc. Și poate dau și înlesniri fiscale. Dacă un profesor sau un chirurg de excepție aleg să vină pentru un semestru sau să se ducă într-un spital să opereze niște copii de de boli pe care nu le putem trata cu capacitățile noastre actuale, sunt bineveniți.
Nu toată lumea să se întoarcă definitiv ca să poată să rămână atașat și contribuitor la destinul național. Cel mai important lucru în relația României cu diaspora sa imensă, inclusiv cu diaspora istorică a României, care este atât de importantă pentru noi, este acela de a păstra legătura emoțională, legătura de limbă, de credință, de civilizație. Și statul român trebuie să facă un efort însutit mai mare de a-i ține pe acești oameni aproape de țară, sentimental, emoțional, interesați, încurajați să vină la vot cu drept mai mare de reprezentare în politica românească. Pentru că acest uriaș ecosistem al unei Românii care se transformă în profunzime acasă și care se recuplează cu milioane de oameni de-ai noștri, care au trăit și au avut altă experiență, reprezintă, cred eu, cele două mari surse de transformare, de salt istoric de care România are nevoie. Și aici spun încă o dată, ne putem asuma încă o dată, ca și înaintașii noștri, rolul de patrioți români și, în același timp, de buni europeni.

Pentru că avem nevoie de valorile noastre tradiționale, de credință, de rădăcinile noastre, pentru a rezista uriașei presiuni la care vor fi supuși în era marii transformări. Avem nevoie de valori europene. Nu toate. Nu absolut tot ce vine de afară este necesar, bun și pentru mine. Trebuie să fiu selectiv și critic. Dar valorile fundamentale, valorile care sunt la baza societății democratice și liberale occidentale-  domnia legii, meritocrația. Libertatea, competența în viața publică, o justiție independent- sunt valori europene care ne fac bine și pe care trebuie să le îmbrățișăm și noi.  

A fi un bun european înseamnă să ai și discernământ, interese și opinii proprii, care trebuie să informeze permanent pozițiile noastre naționale în Europa și în lume. Vreau să fiu clar și direct. A continua, și după alegerile din această toamnă, cu actualul sistem politic și a încerca încă un ciclu politic, încă cinci sau zece ani de zile să perpetuăm acest tip de politică în interesul propriu și nu în interesul oamenilor, este un lucru pe care nu putem să ni-l permitem. Trebuie să alegem? Vrem să facem saltul către Europa dezvoltată și să fim acolo unde România merită și știm că putem și trebuie să fim, sau ne condamnăm, pentru încă o perioadă istorică, la disparitate economică, la inegalitate teritorială și socială, la declin demografic, condamnați la stagnare și la lipsă de respect față de oamenii din țară și față de România.

 În astfel de momente de cumpănă nu ne mai putem permite luxul să spunem „lasă că merge și așa!”. Sau cum am făcut de multe ori, din păcate, să alegem răul cel mai mic, sau să nu mergem să votăm. Sau „lasă că și așa sunt toți o apă și-n pământ”. Nu sunt toți o apă și-un pământ. Sunt oameni buni, și competenți, și patrioți și sunt oameni care nu au ce căuta în fruntea dregătorilor statului roman.
Atât de simplă este alegerea în acest an, decisiv pentru noi. Pentru că noi, cetățenii implicați în viața cetății și în făurirea propriului destin, putem face altceva. Și de aceea mă bucur să fiu aici, la Alba Iulia, împreună cu Mișcarea România Renaștere. Să începem să retrezim un pic entuziasmul și speranța în țara asta a noastră. Avem efectiv tot ce ne trebuie, o țară mare, o țară care are ingredientele de țară de succes, o țară care se poate autodepăși și care poate să fie în centrul decizional al Europei și al lumii occidentale. Să aibă o economie performantă, o armată performantă, școală și sănătate de foarte bună calitate. Putem să transformăm țara, iar obligația noastră ca cetățeni este să dăm României șansa de a-și descătușa potențialul, de a-și alege liderii cei mai potriviți. Și, într-adevăr, să putem să facem, cum spunea domnul profesor Borțun, nu doar scopuri generice, ci un plan metodic, disciplinat și măsurabil de performanță în viața publică și în sectorul public din România.  

România nu mai are timp să facă pași mici. Are nevoie de un salt în gândire și voință. Un salt istoric care să ne apropie de destinul nostru meritat. Trebuie să mergem în jurul unor noi energii, a unor noi idei economice, a unor inovații în politică, pe repere intelectuale și morale reconfirmate. Doar așa această țară poate să renască pentru noi și pentru toți oamenii acestei țări.

 Sunt profund dezamăgit, pentru că efectul pervers al cuplării, al comasării alegerilor locale cu cele europarlamentare, au făcut ca dezbaterea europeană să lipsească practic complet din dezbaterea publică. Și așa subiectul european era dezbătut oarecum marginal. Este păcat, pentru că în acest moment Europa își cumpănește viitorul.

Peste 80% din deciziile europene se transferă în legislația națională în țările UE. Ce se întâmplă acolo ne afectează direct pe fiecare dintre noi. Chiar nu ne interesează discuțiile despre aderarea inadmisibil amânată a aderării la Spațiul Schengen? Evoluția Pieței unice, un plan pentru aderarea, când condițiile vor permite, la moneda unică sau noile politici industriale ale Europei? Nu ne interesează, nu ne afectează, nu avem voie și noi de renaștere industrial? Discuțiile despre inovare, cercetare, educație, sănătate la nivel european ne sunt străine și indiferente? Nici perspectiva  financiară nu ne interesează? Banii europeni 2024- 2030 nu sunt importanți pentru noi? Ne sunt indiferente persoanele care ne vor reprezenta în Parlamentul European, persoane care să fie capabile să se bată pentru interesul României, indiferent de familia politică, și care să repună pe tapet proiecte de care România are nevoie, precum finanțarea Coridorului 7- Dunărea, lansarea Coridorului 9 Nord-Sud sau viitorul Politicii Agricole Comune, care se discută cu intensitate în aceste zile. Suntem atât de mari producători și de mare potențial agricol și agro-industrial în România. Nu ne interesează viitorul extinderii UE, soarta fraților noștri de dincolo de Prut, vecinii noștri din Ucraina, din Balcanii de Vest sau din Georgia?
Aceste alegeri europene sunt importante și vă îndemn să participați și să alegeți cu discernământ pe cei și pe cele care credeți că vă pot reprezenta și ne pot reprezenta cu cinste în Parlamentul European și, evident, în viitoarea Comisie Europeană.

 Dragii mei prieteni! Alba Iulia este cel mai nimerit loc în care să sărbătorim Ziua Europei, pentru că proiectul nostru european este despre România, despre respectul pe care îl avem noi, noi între noi și față de noi, dar și alții față de noi. Este vorba despre locuri de muncă bine plătite pentru tinerii noștri, ca aceștia să poată să rămână acasă. Este vorba despre un proiect european de dezvoltare economică. Dezvoltarea echitabilă a tuturor regiunilor este dezvoltare și nu despre stagnare.

 În momente de mare transformare în mod firesc apare și teama, și anxietatea, și frica de viitor. Este firesc, este omenește, psihologic, natural. Ți-e frică de necunoscut? Ca un om care a trăit într-o carieră publică și internațională și națională atât de mult, pot să vă spun un singur lucru: cine este împietrit de teama de schimbare riscă să rămână pe loc. Alții să aibă curajul să facă saltul înainte și tu să rămâi, de fapt, pe partea vulnerabilă a istoriei.

 Dumnezeul românilor ne-a făcut să putem să depășim de-a lungul istoriei momente complicate, aici, din castrul roman, aici de la Avram Iancu, aici de la Mihai Viteazul, aici de la Marea Adunare Națională, de la Alba Iulia, aici unde s-a născut ideea patriotismului si Școala Ardeleană.Și vă spun ca un om care știe și anticipează viitorul: cea mai mare greșeală pe care am face-o este să ne fie frică de schimbare. Trebuie să o îmbrățișăm, pentru că ea vine oricum, și cred că, în acest moment, se împart cărțile și se desenează, se deslușește viitorul națiunilor. Nu pentru cinci ani, nu pentru zece ani, ci pentru câteva generații de acum încolo.

Noi, cei de astăzi, suntem azi adunați la Alba Iulia. Mulțumesc prietenilor mei că suntem aici, tuturor veniți din toată țara. Și înaintașii noștri au fost în situații și discuții de același gen, poate cu straie diferite, poate cu probleme diferite, dar cu aceeași eternă provocare: ce facem cu Națiunea română? Cum reușim să ne desăvârșim visul național? Cum reușim să fim cu toții împreună în fruntariile naturale ale României? Cum reușim să ne întoarcem în Europa de care am fost despărțiți, de istorie, de război și de separare?

 Trăim un moment comparabil cu cel pe care înaintașii noștri l-au trăit. Știu că în această sală, în această țară, în diaspora românească, există talent și patriotism, există resurse de ambiție și voință pentru a putea să ducem mai departe proiectul național românesc.

El se împletește cu proiectul european, este distinct de proiectul european, este în esență un proiect național românesc, o țară mare, puternică, influentă și respectată în Europa, o țară încrezătoare. Și da, patriotismul luminat face casă bună cu proiectul și destinul nostru european și euroatlantic.  

Iar pentru Mișcarea „România renaște!”, vă mulțumesc foarte mult pentru invitație, și pentru implicare, și pentru rolul pe care sunt convins că îl veți juca în viața civică și publică a țării noastre. Respectul și aprecierea mea pentru curajul de a vă ridica împotriva statu-quo-ului din politica românească. Nu este ușor să mai devii activ în viața publică și politică din România. Reputația politicii este atât de proastă încât lumea fuge de politică. De aceea vreau să aplaud curajul civic și responsabilitatea patriotică de care de care faceți dovadă cu toții.  

Și dacă ar fi să vă dau un îndemn, pentru că suntem la Alba Iulia, într-un loc atât de încărcat de istorie, aș urma exemplul dat de Vasile Goldiș în articolul „Să ne organizăm”, publicat în ziarul „Românul”, la 17 noiembrie 1918, cu câteva zile înainte de 1 decembrie, de uriașa realizare națională. Citez: „Să nu rămână colț românesc străin de această mișcare mare de la care așteptăm fructul luptelor secular, totala dezrobire și consolidarea neamului românesc. Așa să ne ajute Dumnezeu! Spor la treabă!”