Manualele școlare din România trebuie regândite în profunzime, pentru a reflecta conținuturi relevante, aplicabile și ancorate în realitatea cotidiană, a declarat ministrul Educației și Cercetării, Daniel David, în cadrul conferinței „Forumul național al bunelor practici în educație”. Declarațiile sale vin în contextul procesului de reformare a sistemului educațional, început cu adoptarea noilor planuri-cadru pentru liceu și continuat cu revizuirea programelor școlare și, implicit, a manualelor.
Planurile-cadru sunt doar începutul: urmează transformarea reală a conținutului
Ministrul Daniel David a precizat că odată cu aprobarea planurilor-cadru, sistemul educațional românesc intră într-o etapă esențială: crearea unor programe școlare moderne, urmată de actualizarea completă a manualelor. Nu este vorba doar despre o simplă adaptare a acestora la noile discipline sau număr de ore, ci de o restructurare profundă a conținutului și modului în care elevii interacționează cu informația.
„Mesajul meu a fost clar: avem nevoie de conținuturi mai relevante, mai aerisite. Este mai bine să predai mai puțin, dar bine, decât mai mult, dar prost. Manualele trebuie să reflecte această viziune”, a subliniat ministrul.
Manualul – nu doar suport de predare, ci unealtă pentru performanță
În viziunea lui Daniel David, manualul nu mai poate fi doar un suport pasiv, ci trebuie să devină o unealtă activă, adaptată la nevoile reale ale elevilor și cerințelor societății actuale. Această regândire presupune alinierea manualelor la noile programe, integrarea competențelor-cheie și stimularea gândirii critice, a aplicabilității în viața reală și a legăturii dintre liceu și învățământul superior.
„După ce vom avea programele, regândim manualele. Nu vom copia ce avem acum. Vom analiza modele funcționale din alte două-trei țări europene cu performanță educațională ridicată. Probabil vom combina varianta clasică de manual cu versiuni digitale interactive, exerciții online, inteligență artificială și chiar elemente de gaming”, a explicat Daniel David.
25% din timp: pentru consolidare, remediere și viața reală
O altă schimbare de paradigmă vizează modul în care se va desfășura efectiv procesul educațional. Cel puțin un sfert din timpul alocat unei discipline nu va mai fi rezervat doar pentru predarea conținutului, ci pentru consolidare, remediere și aplicabilitate practică.
„După ce ai predat, trebuie să faci activități remediale pentru elevii care nu au ajuns la un nivel acceptabil. Apoi, să-i ajuți să aplice competențele în viața de zi cu zi. Asta ne lipsește acum și asta se vede în rezultatele slabe la testele PISA”, a punctat ministrul.
Echipe mixte pentru programe relevante și conectate la realitate
Pentru prima dată în procesul de revizuire a conținuturilor, vor fi constituite echipe mixte formate din profesori din preuniversitar și universitar, tocmai pentru a asigura o tranziție coerentă între liceu și facultate.
„Vrem să evităm situațiile în care ni se spune că nu se poate scoate nimic din conținuturi. Vom aduce exemple concrete din alte sisteme educaționale performante, astfel încât să putem argumenta profesional orice decizie de restructurare”, a declarat Daniel David.
Formarea profesorilor – cheia implementării eficiente
Pentru ca noile manuale și conținuturi să aibă impact real, formarea cadrelor didactice devine un pas obligatoriu. Ministrul anunță programe naționale de formare continuă pentru ca profesorii să învețe cum să predea eficient, cum să utilizeze instrumentele digitale și cum să activeze competențele elevilor.
Digitalizare, AI și interactivitate – viitorul manualelor școlare
Modelul viitorului se conturează clar: manualele vor fi hibride, vor îmbina partea teoretică bine structurată cu instrumente digitale moderne. Acestea ar putea include: platforme interactive; exerciții adaptative pe nivelul elevului; jocuri educative care să stimuleze învățarea prin ludic;asistență prin inteligență artificială pentru exersare și autoevaluare.
Educația, o prioritate strategică, nu un experiment perpetuu
Discursul ministrului Daniel David reflectă o direcție strategică în care manualul nu este doar un rezultat editorial, ci o piesă de bază în arhitectura performanței educaționale. Prin eliminarea conținuturilor inutile, prin integrarea tehnologiei și prin focalizarea pe competențe transferabile în viața cotidiană și profesională, România își propune o transformare reală și sustenabilă a sistemului educațional.
Concluzie:
Manualul școlar trebuie să devină un instrument de performanță, nu o povară birocratică. Educația românească nu mai are nevoie de „încă o reformă”, ci de o viziune clară, coerentă și aplicabilă, iar transformarea profundă a manualelor poate fi un prim pas real în această direcție.
