Roxana Mastacan: „Aparatul meu foto e scutul și vocea mea într-o lume care nu credea că am ce căuta acolo”
Echipată cu un aparat foto, un zâmbet calm și o forță interioară care nu se vede, dar se simte, Roxana Mastacan e dovada vie că pasiunea nu are gen, iar arta nu are limite. Într-o lume dominată de bărbați, ea și-a câștigat locul cu răbdare, reziliență și imagini care spun mai mult decât o mie de cuvinte.
Din anul 2025, este fotograful oficial a Ligii Române de Spinning, martor tăcut și cronicar vizual al uneia dintre cele mai intense competiții din Delta Dunării. Am fost alături de ea la Delta Spinning Challenge 2025, acolo unde noroiul, vântul și adrenalina se amestecă cu lumina perfectă a răsăritului.
Și am descoperit o poveste despre curaj, echilibru și frumusețea unei lumi surprinse prin ochii unei femei care nu doar fotografiază, ci trăiește fiecare cadru.
Roxana, ești fotograf oficial a Ligii Române de Spinning și, mai mult, singura femeie din echipa media oficială. Cum ai ajuns aici? Care a fost drumul tău către lumea pescuitului sportiv?
„O întrebare foarte bună. Sunt fotograful oficial al Ligii Române de Spinning, iar colegul meu, Daniel Parisi, este videograful oficial al LRS. Ne-am cunoscut în februarie, la aniversarea unei prietene comune. A fost una dintre acele întâlniri care, fără să-ți dai seama pe moment, îți schimbă direcția. Am început să vorbim despre proiectele noastre, iar Daniel mi-a povestit cu multă pasiune despre lumea pescuitului sportiv – o lume plină de energie, competiție și natură.
Cum eu sunt o persoană care caută mereu adrenalina și experiențele autentice, am simțit instantaneu că vreau să fac parte din acea poveste. I-am spus chiar atunci: „Vreau și eu!”
Se pare că intenția mea a fost atât de puternică, încât Universul a răspuns foarte repede. La sfârșitul lunii aprilie am aflat că voi deveni fotograful oficial al Ligii Române de Spinning și că urmează să particip la toate cele 14 etape ale sezonului. A fost o confirmare că, atunci când îți asculți instinctul și pui pasiune în ceea ce faci, lucrurile se aliniază exact cum trebuie.”
Când ai pus pentru prima dată aparatul foto în mâini, te-ai gândit că vei ajunge să fotografiezi o competiție dominată de bărbați, în condiții de teren dificile, la limita rezistenței?
Niciodată nu m-am gândit că voi ajunge să fotografiez o competiție dominată de bărbați, în condiții de teren atât de dificile, la limita rezistenței. Eu provin dintr-o zonă total diferită — sunt fotograf de studio, un mediu în care totul este controlat: lumina, povestea, decorul, ritmul.
Să ies pe teren, să merg prin pădure, să simt vântul, ploaia, să urc în barcă și să surprind momentele în timp real… pentru mine a fost o experiență complet nouă, dar absolut incredibilă. A fost o provocare care m-a scos din zona de comfort și m-a făcut să descopăr o latură a fotografiei — și a mea — pe care nu o cunoșteam.
Cum te-ai simțit la început, într-un mediu aproape exclusiv masculin? Ți-a fost greu să te impui, să fii luată în serios?
La început, recunosc, nu a fost ușor. Mulți au fost reticenți când au aflat că voi fi fotograful Ligii, mai ales într-un mediu aproape exclusiv masculin. Când am început să merg la etape, simțeam că există o curiozitate amestecată cu scepticism — dacă voi reuși să țin pasul cu ritmul lor.
Dar, pe măsură ce m-au văzut în acțiune, lucrurile s-au schimbat. Am demonstrat că pot ține ritmul — trezitul devreme, alergatul după cadre, fotografiatul capturilor, kilometri întregi parcurși cu rucsacul plin de echipament în spate. A fost un efort fizic și mental intens, dar și o satisfacție enormă să văd că munca mea este respectată, indiferent de gen.
Cred cu tărie că pasiunea, perseverența și dorința de a-ți depăși limitele pot deschide orice ușă. Când iubești ceea ce faci, nu contează dacă ești femeie sau bărbat — contează energia, dedicarea și curajul de a merge până la capăt.
Există un moment în care ai simțit că ți-ai câștigat locul definitiv în echipă — acel instant în care ai zis „da, acum mă văd ca parte din acest univers”?
„Sincer, de la început am simțit cu tărie că sunt făcută pentru asta. Chiar din primele zile, când am ajuns pe teren, am avut sentimentul acela clar, aproape instinctiv, că sunt exact acolo unde trebuie să fiu. Totul s-a legat natural — energia echipei, dinamica competiției, adrenalina momentelor, bucuria de a surprinde emoțiile autentice.
A fost ca și cum piesele unui puzzle s-ar fi așezat perfect. Nu am avut nevoie de confirmări — am simțit pur și simplu că locul meu este acolo, în mijlocul acțiunii, cu aparatul în mână și zâmbetul pe față.
Cred că fiecare dintre noi are un „acolo” al lui — acel loc în care talentul, pasiunea și determinarea se întâlnesc. Pentru mine, acest univers al pescuitului sportiv a devenit exact acel loc, în care simt că pot fi eu însămi, în cea mai autentică formă.”
Care a fost cea mai mare provocare pentru tine în cadrul competiției Delta Spinning Challenge 2025?
„Întotdeauna am emoții înainte de o competiție, pentru că niciodată nu știi ce te așteaptă pe teren — fiecare etapă aduce condiții diferite, surprize și provocări neașteptate. La Delta Spinning Challenge 2025, natura a fost, ca de obicei, partenerul meu de dans, dar și cea mai mare provocare.
Fie că a fost vorba despre vânt puternic, ploaie sau lumina schimbătoare, am învățat să mă adaptez rapid. Cred că acesta este secretul: să te lași purtat de moment, să observi, să reacționezi și să te conectezi cu mediul din jur. Indiferent de obstacole, reușesc întotdeauna să mă aliniez ritmului naturii și al competiției — iar asta îmi oferă o satisfacție uriașă.
Pentru mine, fiecare condiție dificilă este o lecție și o șansă de a evolua. Fotografia înseamnă nu doar tehnică, ci și reziliență, pasiune și capacitatea de a găsi frumusețea chiar și atunci când vântul bate din toate direcțiile.”
Fotografia de sport nu e doar tehnică, e și instinct. Cum reușești să surprinzi emoția reală a unui pescar în momentul capturii, adrenalina, bucuria sau frustrarea?
„Sunt un om foarte emotiv și empatizez profund cu sportivii. Mă bucur și plâng alături de ei, trăind la fel fiecare moment de victorie sau frustrare. Cred că acesta este elementul care mă face unică ca fotograf de competiții: nu doar că urmăresc acțiunea, ci rezonez cu emoțiile lor.
Instinctul vine din această conexiune autentică — știu exact când să ridic aparatul, când să surprind zâmbetul, tensiunea sau adrenalina pură a momentului. Fotografia, pentru mine, nu este doar despre tehnică, ci despre a capta esența umană a competiției, transformând fiecare imagine într-o poveste vie și autentică.”
Ce moment din ediția 2025 ți-a rămas cel mai puternic în minte — acel cadru care te-a făcut să spui „asta e fotografia anului pentru mine”?
Momentul de final, când întreg clubul Delta Spinning s-a urcat pe scenă pentru poza de final. Am dansat și cântat alături de ei, iar energia din acel cadru a fost absolut memorabilă — pentru mine, asta a fost fotografia anului.
Spune-mi un detaliu din culise: câtă pregătire implică o astfel de competiție?
„Fiecare competiție e o provocare pentru mine. Nu știu niciodată ce mă așteaptă pe teren, așa că mă pregătesc pentru orice: echipament de ploaie, haine potrivite vremii, baterii încărcate, carduri golite și tot ce am nevoie pentru o zi întreagă de fotografiat — toate într-un rucsac de 12 kg. E un test de rezistență fizică și concentrare, pentru că fiecare cadru contează și nu vreau să ratez momentul perfect”
Ce simți că aduci diferit ca femeie fotograf într-o lume a sportului considerată „dură”? Crezi că sensibilitatea feminină schimbă perspectiva vizuală?
„Nu cred că vine vorba de sensibilitate; ceea ce aduc diferit e vibe-ul meu autentic. E energia mea care surprinde adevărata emoție a momentului în lumea sportului.”
Cum ai descrie stilul tău fotografic? Ce te definește: lumina, emoția, mișcarea, compoziția?
„Emoția! Stilul meu fotografic se bazează pe surprinderea momentelor reale, a energiei și sentimentelor autentice. Indiferent de lumină, mișcare sau compoziție, ceea ce contează pentru mine este să transmit emoția fiecărui cadru.”
Ai avut vreodată un moment în care ai vrut să renunți, să spui „gata, e prea mult”? Ce te-a făcut să continui?
„Au fost si momente grele, da. Dar exact atunci mi-am dat seama cât de mult iubesc ceea ce fac. Tocmai în clipele când voiam să renunț am găsit motivația să continui.”
Care este cea mai frumoasă reacție pe care ai primit-o din partea sportivilor atunci când și-au văzut fotografiile?
„Cel mai tare e când primesc mesaje de «acasă» și văd cât de încântate sunt soțiile concurenților să-i urmărească în acțiune.”
Ce înseamnă pentru tine Delta Dunării — dincolo de competiție? E doar un loc de muncă sau e un spațiu care ți-a devenit parte din suflet?
„Orice proiect fac, mă implic cu tot sufletul. Delta Dunării e specială, iar energia pe care o simt acolo o transpun apoi în proiectele mele, acasă, la București.”
Ce sfat ai da tinerelor fotograf care vor să pătrundă într-un domeniu considerat „masculin”?
„Este o întrebare foarte grea. În primul rând, mi-aș dori ca oamenilor să nu le mai fie frică să iasă din tipare, să-și dea voie să viseze și să meargă spre visul lor. Abia atunci vor putea realiza cu adevărat tot ce își doresc.”
Pe termen lung — unde te vezi? În continuare în zona sportivă, sau vrei să explorezi și alte forme de fotografie?
„Pe lângă competițiile sportive, sunt fotograf de studio și de evenimente. Nu renunț la niciuna dintre ele, pentru că fiecare are farmecul și provocările ei.”
Dacă nu ai fi fost fotograf, ce alt drum ai fi urmat?
„Dacă nu aș fi fost fotograf, aș fi avut un job clasic, 9-17. Acum însă lucrez non-stop, dar iubesc fiecare moment.”
Ce urmează pentru tine în 2025-2026? Ne poți da un mic „teaser”?
„Anul acesta m-a luat prin surprindere în atâtea feluri, încât nici eu nu știu exact ce urmează pentru 2025-2026. Oricum ar fi, sunt convinsă că va fi ceva unic, pe vibe-ul meu, cu proiecte faine și experiențe care mă inspiră și mă provoacă în același timp.”
