Sfântul Împărat Constantin cel Mare - clăditorul Bisericii creştine
Sfântul Împărat Constantin cel Mare a fost fiul lui Constantius Chlorus şi al Elenei, născut pe 27 februarie 272, în cetatea Naissus (astăzi Niş, în Serbia)¹.
A devenit împărat roman în anul 306 şi a unificat întregul imperiu după ce şi-a învins rivalii, pe Maxentius şi Licinius.
A fost primul împărat care a recunoscut şi a favorizat creştinismul, promulgând Edictul de la Milano în 313, care garanta libertatea religioasă pentru toţi¹.
Potrivit unei legende, pe 27 octombrie 312, cu o zi înainte de începerea Bătălia de la Podul Milvius, Constantin a văzut o cruce luminoasă pe cer, însoţită de inscripţia"IN HOC SIGNO VINCES" ("SUB ACEST SEMN VEI ÎNVINGE").
În noaptea următoare, l-a visat pe Iisus Hristos în care îi dădea indicaţii să-i poarte semnul crucii pentru a-l învinge pe adversarul său, împăratul Maxentius ce a acaparat controlul asupra Romei din 306.
În dimineaţa bătăliei, Constantin le-a ordonat imediat soldaţilor să picteze câte o cruce la fiecare scut.
La bătălie, Maxentius a fost atât de speriat de scuturile cu crucile pictate (sau calul său) încât că a căzut în râul Tibru şi s-a înecat când a încercat să se retragă, iar Constantin a obţinut victoria şi tronul Romei.
În ciuda celor întâmplate, împăratul care a legalizat religia creştină a rămas în continuare păgân până la moartea sa, fiind devotat zeilor romani.
Dar în aprilie 337, Constantin a început să se simtă rău şi a cerut să fie botezat de episcopul arian Eusebiu de Nicomidia, iar după botez a purtat numai veşminte albe precum ale unui neofit creştin în locul veşmintelor imperiale.
A murit pe 22 mai, ca primul împărat roman creştin.
Creştinismul a devenit religia oficială a Imperiului Roman abia în 380 d.Hr., după cinci decenii de conflicte, edicte şi concilii unde s-a dezbătut statutul divin şi uman al lui Iisus Hristos.
Împăratul Teodosie a emis Edictul de la Tesalonic, care a făcut din creştinism, în special creştinismul de la Niceea, religia oficială a Imperiului Roman, punând capăt cultelor, ritualurilor şi ceremoniilor greco-romane, fiind interzise inclusiv Jocurile Olimpice.
Iar în locul lui Juppiter, Minerva, Isis, Marte, Neptun, Serapis, Mithra, Apollo şi Venus, lumea greco-romană care se întindea din Africa de Nord până în insulele britanice şi la fluviile Tigru, Eufrat şi Nil avea să aibă în frunte un unic zeu - Dumnezeu, aflat într-o uniune cu Sfânta Treime cu Fiul Său Iisus Hristos şi Duhul Sfânt.
Sfânta Elena
Sfânta Elena a fost mama lui Constantin şi o femeie pioasă şi credincioasă. S-a născut în jurul anului 248, în Bitinia, o provincie romană din Asia Mică¹.
A fost căsătorită cu Constantius Chlorus, dar a fost repudiată de acesta când el a devenit Cezar¹. După ce fiul ei a devenit împărat, ea a primit titlul de Augusta şi a întreprins un pelerinaj în Palestina şi în alte provincii răsăritene. Ea este creditată cu găsirea moaştelor Sfintei Cruci pe care a fost răstignit Iisus Hristosi¹. A murit în Nicomedia, în jurul anului 330¹.
Semnificaţie
Sfântul Împărat Constantin şi Elena sunt sărbătoriţi în calendarul bizantin/ortodox pe data de 21 mai¹.
Sărbătoarea lor este strâns legată de taina şi puterea Sfintei Cruci, semnul central al religiei creştine².
Constantin a fondat şi construit oraşul Constantinopol ca noua capitală a imperiului şi ca un centru al creştinismului¹, chiar în locul Bizanţului, care de la 1453, în urma cuceririi turceşti, a devenit cunoscut ca Istanbul.
Sfântul Împărat Constantin şi Elena sunt consideraţi ocrotitorii împărţiei creştine şi ai celor care poartă numele lor pentru că au contribuit la răspândirea Evangheliei şi la întemeierea Bisericii. Ei sunt veneraţi ca sfinţi atât de Biserica Ortodoxă, cât şi de Biserica Catolică Orientală şi de Biserica Greco-Catolică¹.
Surse:
(1) Sfinţii Împăraţi Constantin şi Elena - Wikipedia. https://ro.wikipedia.org/wiki/Sfin%C8%9Bii_%C3%8Emp%C4%83ra%C8%9Bi_Constantin_%C8%99i_Elena.
(2) Sfintii Constantin si Elena - CrestinOrtodox.ro. https://www.crestinortodox.ro/sfintii-constantin-si-elena/.
Sursa stire:
