Studiul realizat de cercetătorii de la AidData, Banca Mondială, Harvard Kennedy School şi Kiel Institute for the World Economy reprezintă prima încercare oficială de a surprinde totalul împrumuturilor de salvare acordate de China la nivel global.
Între 2000 şi sfârşitul anului 2021, China a întreprins 128 de operaţiuni de salvare în 22 de ţări debitoare, în valoare totală de 240 de miliarde de dolari.
Apariţia Chinei ca „creditor de ultimă instanţă" extrem de influent reprezintă o provocare critică pentru instituţiile conduse de occidentali, precum FMI, care au încercat să protejeze stabilitatea financiară globală de la sfârşitul celui de-al doilea război mondial.
„Arhitectura financiară globală devine mai puţin coerentă, mai puţin instituţionalizată şi mai puţin transparentă", a declarat Brad Parks, director executiv al AidData de la College of William & Mary din SUA. „Beijingul a creat un nou sistem global pentru împrumuturi de salvare transfrontaliere, dar a făcut acest lucru într-un mod opac şi necoordonat".
Creşterea ratelor dobânzilor la nivel mondial şi avântul puternic al dolarului au generat îngrijorări cu privire la capacitatea ţărilor în curs de dezvoltare de a-şi rambursa datoriile. Mai multe state suverane au intrat în dificultate, iar lipsa de coordonare între creditori a fost acuzată de prelungirea unor crize.
Săptămâna trecută, preşedintele Sri Lankăi, Ranil Wickremesinghe, a făcut apel la China şi la alţi creditori să ajungă rapid la un compromis privind restructurarea datoriei, după ce FMI a aprobat un program de împrumut pe patru ani în valoare de 3 miliarde de dolari pentru ţara sa.
China refuză participarea
China a refuzat să participe la programele multilaterale de soluţionare a datoriilor, deşi este membră a FMI. Ghana, Pakistan şi alţi debitori cu probleme care datorează sume mari Chinei urmăresc îndeaproape exemplul Sri Lankăi.
„(Abordarea strict bilaterală a Chinei) a făcut mai dificilă coordonarea activităţilor tuturor creditorilor de urgenţă importanţi", a declarat Parks.
O serie dintre cele 22 de ţări cărora China le-a acordat împrumuturi de salvare - printre care se numără Argentina, Belarus, Ecuador, Egipt, Laos, Mongolia, Pakistan, Surinam, Sri Lanka, Turcia, Ucraina şi Venezuela - sunt, de asemenea, beneficiare ale sprijinului FMI.
Diferenţe mari
Cu toate acestea, există mari diferenţe între programele FMI şi salvările chinezeşti. Una dintre ele este că banii chinezi nu sunt ieftini. „Un împrumut tipic de salvare de la FMI are o rată a dobânzii de 2%", se arată în studiu. „Rata medie a dobânzii ataşată unui împrumut de salvare chinezesc este de 5%".
De asemenea, Beijingul nu oferă planuri de salvare tuturor debitorilor „Belt and Road" aflaţi în dificultate. Marii beneficiari ai finanţării BRI, care reprezintă un risc semnificativ pentru bilanţul băncilor chineze, au mai multe şanse să primească ajutor de urgenţă.
„În cele din urmă, Beijingul încearcă să îşi salveze propriile bănci. De aceea a intrat în afacerea riscantă a împrumuturilor internaţionale de salvare", a declarat Carmen Reinhart, profesor la Harvard Kennedy School şi fost economist-şef al Grupului Băncii Mondiale.
BRI este cel mai mare program transnaţional de infrastructură din lume. American Enterprise Institute, un think-tank cu sediul la Washington, a estimat valoarea proiectelor de infrastructură conduse de China şi a altor tranzacţii clasificate drept „Belt and Road" la 838 de miliarde de dolari între 2013 şi sfârşitul anului 2021.
Sursa stire:
